O, desigur
Mai degrabă trebuie să-ți fiu recunoscător
Viața mea
Atât de penibilă atât de stângace și lipsită
De nervul îndrăznelilor - mereu gâfâind
În urma propriilor tale dorințe mereu obosită
Și totuși încrezătoare în ceea ce va veni
Ca și cum nu ți-ar fi dat și ție un ultim liman
Ca și cum abia mâine vor începe
Adevăratele bucurii împlinirea unor dulci promisiuni
O, desifur trebuie să-ți mulțumesc
Trebuie să-ți aduc un omagiu și nu să mă revolt
Împotriva ta cenușia mea viață
Care de-atâtea ori m-ai vindecat de înfrângeri și disperare
Surâzându-mi discret ca un sfinx enigmatic
Din suava-ți penumbră
De unde știi să privești să aștepți să-nțelegi