Iubită Runa, dragă una,
n-am fi crezut că într-o zi,
aceasta cu putință-ar fi:
c-un strigăt să atingem luna.

Nici după drepte mărturii
n-am fi crezut că s-ar putea
să auzim apoi ecoul
întors în patria de-aci.

Ce fericire ai dori
să ne-o strigăm în zare, Runa?
Alege țipătul ce-i vrednic
să ni-l întoarcă-n noapte luna.