Cine-i doamna care vine
în oglindă - noaptea - pentru mine?

Are ochii de rubine,
mâini de abur, păr de fum,
porumbel pe umăr poartă.
dreaptă stă și pare moartă;
dar a râs odată-n noapte.
Câinii s-au ascuns sub poduri,
paznicu-a-nlemnit în poartă;
dimineața, gheața verde
a oglinzii era spartă.

N-a fost vis! căci lângă mine,
am găsit închisă bine,
raclă mică ferecată
pe la colțuri înnodată.
Înlăuntru, adormit,
pe-așternut de catifea
șarpe negru-ncolăcit,
- este biata-mi inima! -

Cine-i doamna care vine
noaptea, pe la ceasuri pline,
nici pe drum, nici pe coline,
nici nu bate, nici nu deschide,
dar deodată în oglindă
stă cu ochii-i de rubine
și se uită drept la mine?