Vechi piftier de țâțe clocitoare,
Prin pâlnii scurs în bălți de somn ca lapții,
Nemăturat cu geana de fecioare,
Cel mai becisnic dintre toți inapții,

Ou putrezindu-și gălbenușu-alene
De polițe, din nou mi se arată
VEDENIA! Parfumul face pene
Și-năbușă nări, căni, odăi și, iată,

Prin iadul cald din jur mișc-o femeie
Piciorul ei, greu minutar de carne.
Ce fante ca din bumbi pieptu-și descheie,
Preauleios sufletu-n cești să-și toarne?


ÃŽnchinare


O, ACEL VERS, subțire maț de flutur,
Chioșc de cocon, desmăț al smirnei moale,
Crud pârț de înger chiflicind cristale,
Rouă regească-n turn ce-arar o scutur!






* Versuri(1970)