Treceam pe lângă tine, erezie a unui gând
de platină,
sau de leu, sau de crini regali desenați cu degete de mireasă,
îți luam fața de mătase verde și surâsul și ți le așezam
pe o tipsie
să scoți limba, să dai ora exactă și să tragi numere de loto,
de parcă ai lovi câteva visuri în fereastra ce-ți străjuiește medalionul
și te-ai transforma în pajură pierzătoare...