Mă ridic din somn mereu odată cu soarele,
Fântânile așteaptă-n genunchi a botezare,
Rumenă pâinea înfiptă în cuțit,
Laptele-ajuns abia din câmp cu Carul Mare,

Aripile-ngropate în streșini de cu seară,
Mutate peste noapte la umerele mele.
Poate de-aceea-n zori și când e vânt
Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pământ.