O, barbari idoli ai voluptății,
Căci unic e plânsetul vostru suprem
Și are un timbru de care mă tem:
Perversitatea naivității!

O, barbari idoli, resturi uitate
Din metempsihoza credințelor vechi,
Lugubre mi-ajung și-mi pătrund în urechi
A voastre glasuri dezmormântate!

Pe-al nopții sân, ce tremură-n aer
De spasmul electric în care vibrați,
Culcat, eu vă sorb cu toți nervii-ncordați,
Oroarea rece a straniului vaier!