E târziu... Tristețe sură
Cât privirile coprind;
De pe ramuri frunze palizi
Se desprind.

Plânge mut și stins pământul;
Pe câmpie, nici o floare,
Stoluri, stoluri, pleacă păsări
Călătoare.

Bolta cerului, odată
Lac albastru de lumină,
E de norii de aramă
Toată plină.

Și pe vale cât de jalnic
Auzi murmur de izvoare.
E pustiu... Întreaga viață
Scade, moare.