Pornim. Vaporul nostru tainic frânge
Melancolia apelor de Nord,
Și soarele ne flutură pe bord
O flamură fantastică de sânge.

O blondă miss, copila unui lord
Privește moartea soarelui - și plânge,
Și lângă mine tot mai mult se strânge...
Penumbra se lățește pe fiord.

Un goeland ne fâlfâie în cale,
Un călător ochește și-l ucide,
Iar pasărea-n albastru se prăvale.

Departe orizontul se închide
Iar din adânc se-nalță plin de jale
Un cânt ispititor de nereide.