De mai multe nopți se-aude încă marea,
ușoară, în sus și în jos, pe plajele netede.
Ecou al unui glas închis în minte
care urcă din timp; și acest
bocet stăruitor de pescăruși: poate
al păsărilor din turnuri, pe care aprilie
îi împinge spre câmpie. Tu-mi erai
deja în preajmă cu acea voce;
și aș vrea ca și până la tine să ajungă,
acum, din mine un ecou de memorie,
precum acest întunecos murmur al mării.