Pasărea de plumb e un obiect cuminte.
Niciodată n-a tulburat liniștea camerei
cu un fâlfâit de aripi,
niciodată n-a spart tăcerea cu un cântec.
Privirile au rămas mute în fața vizitatorilor,
nemușcată a rămas aripa frântă
sprijinită pe marginea cristalului.

Pasărea de plumb s-a născut în anul 1939,
când agurida se aprindea în obraz;
soldatul care m-a învățat să trag
cu praștia și cu arcul,
primise ordin de plecare. Noaptea, l-a primit.
În zori, un bulgăr rece și greu îmi străjuia perna;
era pasărea de plumb, un obiect cuminte -
nimic mai mult.