Cineva într-o zi te-a luat, Euridike, de mînă
ducîndu-te foarte departe
prin negura care desparte.
În întunericul meu locuiești
de-atunci ca o stea în fîntînă.
Cînd nicăiri nu mai ești
ești în mine. Ești, iată, Aducere-Aminte,
singurul triumf al vieții
asupra morții și ceții.