Nu te mai cred.
Ești trist și totuși joci.
Ți se pare scena mică,
dar ți-ai pus toate visele la vedere
și-ai să te sufoci.
Ai văzut tu vreodată un oraș întreg
plângând în preajmă focurilor de artificii?
Nu te mai cred.
Da-ți drumul durerii!
Știu că nu vei putea fi convențional
și mai ales solemn
după ce ai murit de de atâtea ori banal
Te divulga lumina
căreia îi faci curte că nimeni altul,
Ochii toți se freacă de tine
Și se aprind în același timp.
O,visele tale,care atât de frumos mint!
Nu te mai cred.
Prea mult te-ai risipit!