Tu, învingând-o greu în luptă, oare,
Sărman prieten, cum arată știi
Magnificu-i veșmânt de sărbătoare
Și florile-i bizare, timpurii?...

Te-am așteptat. Vedenie ciudată,
Pe câmp adesea-n cale îmi ieșeai,
Unde și ea venea ades odată,
Și după-a' vieții taine tu oftai.

N-ai bănuit că eu voi fi mai tare?
Ai să dispari acum făr' a iubi?
Că nebunesc de tânăra-mi visare
În flori însângerate-o voi găsi?

De tine n-am nevoie niciodată,
De râs și plâns îmi pari, bătrâne, -acum!
Tu ai învins, dar eu primesc răsplată:
Dementul râs și țipătul nebun!

27 decembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''