Tare-i de aer și deschis
Copacul meu de aburi scris,
Că orice umbră trecătoare
Îl surpă-n el ca-ntr-o uitare.
Din nevăzut când iar îl sui,
Câți ochi privesc din trunchiul lui!
Intens albastrele priviri
Sunt foșnete de-aripi subțiri
Și-ți fură chipul ca-n oglinzi,
Dar știi că brațul când întinzi,
Ce vrei s-ajungi, să nu-ți mai scape,
Ești tu-n acest copac de ape,
De aer toată și părere
De înălțare și cădere?