Între oglinzi și umăr lângă umăr
Cu mine, mă privesc la infinit:
Multiplicat ecou ce m-a orbit,
Sau adevăr, pe-același când îl număr.
În transparențe reci de teoreme
Oglinzile opuse îmi deschid
Pe oceane legănate-n vid
O geometrie vie de poeme.



O, timp invers! O, clar afund de ape
Lovite-n digul sufletului dur!
O, val lăuntric, sare și azur,
În care numai lacrimă încape!
Cu gemenii din mine pribegiți,
Oglinzi pustii, de ce să mai mințiți?