Cădea-n Siraz o seară de safir,
Urcau cipresi, havuzuri, minarete



Columbe albe se lăsau încete.
Saadi ținea în mâni un trandafir.
Plutea rotind, poemul: un erete —
Petală de petală, fir cu fir,
Al rozei har și al luminii mir
Înaripau un vers pe îndelete.
Sus, pe Siraz, ardea un cer de aur
Dar la hotar, pe stepe da pârjol:
Tătari veneau cu mugete de taur.
Pe când într-o grădină, tainic sol,
Păzind pe lume singurul tezaur,
Saadi privea o floare și un stol.