Ce valuri de oameni grăbiți, fie că-i noapte ori zi!
Ce patimi, câștiguri și pierderi, ce ardori vin pe apele tale!
Ce mecanism al neliniștii, al binecuvântării și al răului te pune-n mișcare?
Ce străfulgerări de iubire, ce-ntrebătoare, bizare, disprețuitoare sau luminoase îndemnuri porți în priviri.
Portal și arenă a nesfârșitelor valuri și cete?
Pavajul, colțurile străzilor, fațadele caselor tale,
Impunătoarele, bogate ferestre, imensele tale hoteluri, largile tale trotuare.
De-ar putea spune neasemuitele lor povești!
Cu pasul tău lunecos, cu pasul ce sfărâmă sau cu grijă ocolește,
Tu – asemenea lumii – cu viață infinită, rodnică, batjocoritoare,
Tu, vastă, tainică, nespusă imagine și-nvățătură.



Traducere Margareta Sterian