Atunci cînd amurgul răsare,
Dispare încet un chip albastru.
O mică pasăre cîntă-n tamarind.

Un călugăr blajin
Își împreunează mîinile veștede.
Un înger alb caută așezămîntul Mariei.

O cunună-noptatecă
Din iederă, spice și ciorchini purpurii
Este Anul clarvăzătorului.

La picioarele tale
Se deschid mormintele celor uciși,
Cînd fruntea ți-o sprijini pe mîna de-argint.

Un cîntec domol al lunii
Adastă pe gura ta,
Îmbătată de sucul de mac;

Floare albastră,
Lin te ivești din stînca-ngălbenită.