Neliniștit e sufletul în mine
Din când în când dă semne că-i flămând
Că nu-i dau pâinea ce i se cuvine
Și-l înțărc de lacrimi prea curând

Că-s grăbit când îi cere
Sfat de taină Logosului sfânt
M-ascund de el în altă încăpere
Numai trup ca morții în pământ

Iar că lovește-acum în miez de noapte
Zguduindu-te din temelii
Că a ieșit cu sabia la fapte
Măcar de frică-n grabă să învii

Cosmosul îi ține parte
Oriunde intri da-vei de năluci
Grăbește-te că zorii nu-s departe
De mormântul gol să te apuci

Mironosițele-s încă pe cale
Aține-te de lacrimile lor
Vedea-vor giulgiurile goale
Prefăcute foc mistuitor

volumul „Imnele Putnei”