N-a fost încoronat niciodată
Pe cât scăldat în sânge roată
Balta se zvântă cu totul
Buruienile-nghițiră locul
Moții aduși să-l vadă din poruncă
Îi îngropară inima în stâncă
Și-o ajunse sângele din urmă
Cum tot venea cu munții după turmă
Și cum străină nu-i era țărâna
A prins lumina ca din soare luna
Și dacă arde candeli cu tot focul
E semn c-a prins Dumnezeirea locul
Copiii mei călcați-l cu sfiala
Dedesubt Ardealu-i
Catedrală

volumul „Imnele Maramureșului”