Toamna e aceeași
An de an de veacuri
Croșetînd molatec
Frigul prin copaci
Și-n apusul vînăt
Dincolo de rîpă
Îngropat în iarbă
Te aud cum taci.

Luna ca o mare
Felie de brînză
Stă trîntită-n iarba
Moale-a unui nor
Și-am putea-o, parcă,
Dup'-o zi de coasă,
S-o mîncăm cu poftă
Jos lîngă izvor.

Viața ta cu totul
Parcă-a curs în mine
Sîngele la sînge
Coastele la coaste
Cînd mă rog îmi pare
Că îți e mai bine
În adîncul nopții
Dincolo de astre.

Ce adîncă taină
Dintru început
Cînd suflat-ai viața
Peste lut ușor
Astăzi sînt Adamul
Care a fost tata
Niciodată parcă
Nu aș vrea să mor.