Mi se făcuse milă de dușman
apoi mi se făcuse greață.
Nu mă încred nici în sentimente
și rațiunea mi-a devenit străină.

Credeam că suntem acasă
când a venit ordinul de plecare.
Cât de mult crezusem în pământ
și cât mă înfricoșase deșertul din aer.

Picioarele tale iubite
purtau mereu o veste bună –
te-am luat în spinare
și aerul a devenit patria noastră
de origine.