â—Šâ—Šâ—Š

Picură în lac
un singur strop de vin
ÅŸi soarele se stinge.

â—Šâ—Šâ—Š


Scaune goale
statuile s-au întors
în celălalt muzeu.



â—Šâ—Šâ—Š


Să fie vocea
prietenilor defuncți
sau gramofonul?


â—Šâ—Šâ—Š


Degetele ei
pe batista albastră –
privește: corali.


â—Šâ—Šâ—Š


Am îmbrăcat iar
frunzișul copacului
şi tu behăi.
â—Šâ—Šâ—Š

Noapte, vântul...
despărțirea se întinde
şi unduiește.


â—Šâ—Šâ—Š


Femeie goală
rodia care s-a spart
era plină cu stele.



â—Šâ—Šâ—Š

Nu are ochi
șerpii pe care-i ținea
îi mănâncă mâinile.


â—Šâ—Šâ—Š


Tu scrii;
cerneala a scăzut,
marea suie.


Traducere Aurel Rău