Rubin în frunze s-a prelins.
Apoi fu iazul vast și mut.
Poala pădurii-a așternut
Pete-albăstriui și praf brun stins.

Pescaru-a tras năvodul plin.
Apoi amurg fu pe pământ.
O curte mai sclipea plăpând
Și slugi cărau poame și vin.

Departe-o doină-a amuțit.
Apoi: colibe reci. Trezi
Pădurea în cămașă gri
De mort triste-amintiri, subit.

Și noaptea-aduse-un timp domol –
Ca-n găuri negre-n codru spre
Îndepărtate dangăte,
Spre-oraș, zburau mari corbi în stol.



Traducere Mihail NemeÈ™