Dispare-n pini un stol de ciori
Și seara de verzi cețuri se-ncarcă.
La dans fete-n cârciumă-aleargă
Când sună, ca-n vis, viori.

Cei beți se aud chiuind și râzând
Și trece-un fior prin vechi tise.
La cadaverice geamuri închise
Alunecă umbre în dans rând pe rând.

Mâini după vin și cimbru se-ntind
Și sună-n pădure-o chemare.
Pe scări cerșetorii ascultă cu-ardoare.
Și-ncep să se roage stupid.

Se stinge-o jivină în crâng
Și, împovărate de nouri de gheață,
Gem bolți uriașe de arbori. În brață,
La iaz, îndrăgostiții se strâng.



Traducere Mihail NemeÈ™