Lui Nicolae Dabija

Mi-au căzut nişte lacrimi
În sânge. De aceea
Sângele meu
Are gustul sărat.
A fost omorâtă
Mioara Baladei.
Pe urmele sângelui ei
Graniţa au tras.
Zadarnic avea
Glas năzdrăvan.
Pentru cine oare
Gura să nu-i mai tacă?!
Acum vor şi pastorului
Viaţa să-i ia.
Pentru că a fost
Martorul crimei.
Chiar ceilalţi doi fraţi ai mei
S-ar putea
Să nu mai vadă apusul de soare.
S-ar putea să plecăm
Cu toţii.
Abia atunci vedea-veţi
Că nu-s, că lipsesc,
Încălzindu-vă desperaţi
Pe reşoul sârmei ghimpate
Ceaiul răsăritean.
Abia atunci veţi auzi
Înfricoşătorul glas
Al pustiului nemărginit.