•


Tu n-ai asemănare
În cele pământeşti.
Născând, tu eşti un geniu,
Un geniu, mamă, eşti.
Tu eşti zămislitoarea,
EÅŸti pomul numai vers,
Iar noi – de aur mere
Vărsate-n Univers.
Noi – mere, iar tu – paznic
Veghind din moşi-strămoşi
Să nu dea peste ele
Mistreţii lăcomoşi.

Învingătoare-n toate
Războaiele ce-au fost,
Tu eÅŸti eroul lumii
Şi-al izbândirii rost.
Erou rămas tot mama,
Tot legănând copii,
Cu teama de războaie,
Cu frica de tării:
Că n-or trimite ploaie
Pe grâul omului
Sau or trimite bruma
Pe floarea pomului.

Erou ce ca un slujnic
Se porăie din zori
În casă şi pe-afară
Cu fruntea în sudori,
Ce dă întâi la păsări
Şi-apoi mănâncă el
Şi dă întâi la floare
Să bea din cofăiel.
Tu eşti un geniu, mamă,
Târziu recunoscut:
Abia atunci când iarbă
Răsai din tristul lut.