Copil zglobiu, pe câmp, sub frunza deasă,
Zburdai cu mine-n primăvara beată.
„Unei asemenea fiice-aș vrea ca tată
Cu dulci neliniști să-i ridic o casă!”

Când ai privit în jur cu ochi de fată,
Erai de-a casei treburi bucuroasă.
„De mi-ar fi soră! viața-ar fi frumoasă:
Ah! Eu în ea, ea-n mine să se-ncreadă!”

Acuma mândra creștere-i deplină;
În inimă simt vuietul iubirii.
S-o iau în brațe ca să scap de chin?

Dar vai!acum mi-apari ca o regină:
Atât de brusc te-ai înălțat; privirii
Din ochiul tău, fugarei , mă închin.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș