Când greu de tumbe, când ușor ca danțul,
ducea paiațe carul peste lume.
Dulci coate goale, palme, lacrimi, glume,
ca zilele ce-și inelează lanțul.

Fluieră-vânt, pe scenă doar c-un nume...
În blid o stea și pernă moale șanțul.
Cu luna se-nvelea comediantul
și din fâșii de cer croia costume.

Un car cu histrioni și cu madone
se plimbă-n veci pe-o dungă de lumină.
Și-n noi, cu-același gesturi monotone,

se-ascunde Arlechin după cortină,
mai face câte-o poznă Pantalone,
plânge Pierrot sau râde-o Colombină.