Ca să-ți urc, Tristețe, dealul,
de trei ori potcovii calul,
cu ocale de alean,
cu cinci litre de mărgean.

Ca să-ți trec peste oltețe,
Dragoste cu tinerețe,
i-am pus dorului potcoave –
căci și dorul murg firav e,
cu potcoave de mătase
nu călite cu baroase,
ci suflate, rotunjite,
la dogori de plâns călite...

Murgul tremură și-mi cere
să-i dau arșiță și fiere,
și mai vrea să-l duc în goană
prin urzici și prin bulboană.

Dorul, însă, vrea găleată
cu jăratec plină toată.
Vadră n-am, dar jar i-oi da:

Inimă, dă-i spuza ta!