Mi-s dragi orele sumbre ale făpturii mele
când simțurile-n foarte adânc au să coboare:
ca de prin vechi scrisori adi-o boare
a vieți-mi zilnice, istorisită-n ele,
ce-acum legendă-mi pare, dintre cele
mai de pe vremuri. Și mă-nchipui om
cu două vieți, în spații paralele.

Ci, uneori, m-asemui cu un pom
ce împletește,-n preajma unei cripte,
visul băiatului ce-am fost,-în jurul
căruia cresc mari rădăcini... Pre-purul
vis în mâhniri pierdut, în cânt și-n manuscripte.




Traducere Șerban Foarță