E unul care,n mâna-i, ține toate –
din pălmi, ca prundul, să i se prefire.
Frumoase,-ntre regine, peste fire,
pe unele, în marmuri, ca-n omături,
le dăltuie și-mbracă-n foșnet dulce;
pe regii, tot din marmură, alături
de ele, mai apoi, având să-i culce.

E unul care,n mâna-i, ține toate –
strâmb sună, unele,-n auzul tău.
Nu-i un străin, căci îl avem în sânge,-n
cel ce ni-i viața-n clocot și se frânge-n
tăcere... Eu nu cred că e prea crâncen,
cu toate că-l vorbesc destui de rău.



Traducere Șerban Foarță