Ce ore emoționante
petrece, la fereastră stând,
în jurul existenței sale
distrată, tandră lunecând.

Cum ogarii culcându-se
labele lor așază,
instinctul visării
mâinile ei frumoase cochet ordonează

încât în jurul lor
tot restul se adună –
Nici brațele, nici sânii, nici umerii
nici ea: destul nu pot să spună.



Traducere Dumitru D. Ifrim