Din ultima fereastră
când te-am văzut plecând
abisul nefericirii noastre
am băut până la fund.

Albele mâini întinse
înapoiate nopții
făceau ca cel din mine
ce-abia te părăsise
să se prefacă-n vânt...

Și-n împlinirea sorții
prin gestul despărțirii
redat nemărginirii
și curgerii mai sunt.



Traducere Dumitru D. Ifrim