Am pierdut tot din copilărie
Și nu voi mai putea vreodată
Să mă uit într-un strigăt.

Copilăria am îngropat-o
În adâncul nopților
Și acum, sabie nevăzută,
Mă desparte de tot.
De mine îmi amintesc că exaltam iubindu-te,
Și iată-mă pierdut
În nopțile nesfârșite.

Disperare ce fără odihnă dospește,
Viața nu-mi mai aparține,
Ferecată-i în gâtlej
Ca o stâncă de țipete.

Traducere Nicoleta Dabija