Ciudat se înclină frunzarele;
– şi nici o năvală...
Vârtejul e numai acolo, sub paşii ce vin,
când blana jivinelor se face albă ca neaua,
şi-o mângâiere se-mparte
pe fiece fir încâlcit al desişului.

Stăpânul nu e vânător.
Stăpânul e pădurar – deci paznic şi tată.
Când trece, duh aprig cuprinde-n tăriile-i locul,
ce-ncins de iubire
vrea-n ochiul lui paşnic să-şi urce de-a pururi
rădăcinile toate.


(din volumul „Fără chip” - 1980)