Cu ape verzi-albastre, fără teamă,
Foșnind prin ierburi, izvorând pe prund,
Ies șerpii - când din fluierul rotund
Întărâtarea lor umbrit o cheamă.

Urmând în modulare strania gamă,
Înmlădieri viclene îi răspund -
Și el, pierdut în iaduri fără fund,
Se-mbracă-n piei de vis ca-ntr-o năframă.

Stau, spice-n snop, înlănțuiți de cântec,
Șerpii săgetând venin șuierător -
Și iar învinși alunecă pe pântec.

Pe când stăpân pe limba lor grozavă,
Cu meșteșug înalt, un vrăjitor
Alege viers de miere din otravă.