Le știe. Cântărind uscate cepe
Din ochi numai, a și văzut în zori:
Albastre, roșii, albe, mii de flori
Pe strat, când anotimpul lor începe.

Cu mintea el îmbracă țarini, stepe -
A florilor oștire n-o măsori:
Zambilele, turbane de ninsori,
Lalelele, pașale trase-n țepe.

Cunoaște cu migăli de fântânar
Cât dor de apă duce fiecare,
Și cerului o cere ca un dar.

Cu el pornesc purtând o stropitoare.
Cădelnițând belșug, cu pasul rar
Visând la truda florii din răzoare.