Piere, brâu cusut cu aur prins în boabe de mărgean,
Nilul presărat cu ibisi în a zilei agonie.
Nici-un zgomot de lopată, nici-o șoaptă nu învie
Nesfârșita necropolă a pustiului theban...

Iese luna: ce vrăjire de pilastre și de geme!
Suie Phile, străvezie ca un ostrov de cleștar.
Și cum aripi își iau zborul, pare râul milenar
Că-și înalță, rânduri-rânduri, pânzele de pe trireme.