Măslini străvechi, munți numai stânci și
colo
Culcată: marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Și pini în vânt sunt lira lui Apollo.
Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbră crângului sfințit,
Bucolică talangă-n asfințit
Și mieii pășunând prin asfodele.
Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
S vântul viu în marmură încins?
Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În ramă de-argint fluid, departe,
O insula de-azur pe valul stins.