Corăbiile, spadele albastre
ce s-au desprins cândva de-un țărm norveg,
de țărmul tău norveg, și-au cotropit
tot ce-au găsit în drum pe-ntins talaz,
lăsat-au timpului, zi după zi bătut,
șirag de epitafuri scrijelate
în piatră dură: runice inscripții.
Cleștaru-apoi de-oglindă ce te-așteaptă,
și ochii tăi privind în altă parte,
și cadra de icoană nevăzută,
grilaju de grădină-n asfințit,
ușoru-accent englez din glasul tău,
și haina ponosită a lui Sandburg,
și luptele lui Bancroft și lui Kohler,
și silențios fundal strălucitor,
și vinerile noastre-mpărtășite,
deși numele tău nu-l pomenesc,
aceste lucruri totuși îl rostesc!


traducere - Andrei Ionescu