Ce ești și ai străbunii tăi îți lasă
Din tată-n fiu. Cu toții-acum
Trasează-același labirintic drum
De dragoste de la Adam purceasă
Și de la Cain și Abel, în zorii
Atât de vechi că-s azi mitologie.
Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,
În clipa zămislirii. Simt fiorii
Prezenței lor multiple. Suntem noi.
Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,
Mulțimea celor zămisliți din greu:
Ai lui Adam copii în lung convoi.
Stă veșnic cuibărită-n lucruri,
Ce-s ale timpului grăbite trucuri.



traducere - Andrei Ionescu