Ăst cavaler american înalt
Închide tomul lui Montaigne și pleacă
Pe câmp momentul unic să-l petreacă:
Măreț ca asfințitul nu e alt.
Spre punctul depărtat de pe câmpie,
Spre zarea aprinsă își croiește drum;
Printre răzoare trece, ca acum
Prin amintirea celui care scrie.
Și se gândește: cărțile-am citit
Fundamentale și cu ce-am cules
Din ele închegat-am înțeles
Și-ntelepciune, cât ne-a fost sortit.
Pe-ntinsul țării numele-mi răsuna.
Eu n-am trăit. O soartă-aș vrea mai bună.


traducere - Andrei Ionescu