la zece ani credeam în legea preoţilor
la patrusprezece ani am trăit războiul
pe pâine albă picurau stropi
din sângele verilor mei sfârtecaţi la Stalingrad
a venit pacea îmbrăcată în staniolul
unui nou război şi ranga luptei de clasă
era să-mi despice creştetul
apoi până-n decembrie 1989
am trăit fără memorie: în umbra
ÅŸobolanilor cu picioruÅŸe de aur

acum la aproape şaizeci de ani pe care îi am
sap în piatră dură căutând izvoarele noastre secate
şi-n clipele de odihnă mi se oferă
opera lui Lenin într-o traducere nouă

(Antilirice-Piata Ten An Men II, 1990)