Cornii infernului, în măslin expirați:
suflat-au aer prin inima ce, goală, striga?
Dormea el dulce, oare, peste noi, îmbrățișați?
Pomu-l binecuvînți, iadu-l stingem așa?

Cândva, cînd am serbat întunecimea toată,
el a venit la noi în abis și-a cîntat.
Acum, cînd cornii-nghețați l-au cuprins, pe dată
el, tremurînd pe deal, s-ațipim ne-a lăsat.

Putem noi limpezi, cînd încep incendiile,
la tine, pribeagule măslin, urca?
Pentru ca-n focul cel gigantic crengile
să poată, dulci și în delir, cu noi să-ți stea?

traducere George State