Ea vine de la moară;
Și jos în ulicioară
Punându-și sacul, iacă,
Nu-l poate ridica.
- „Þi-l duc eu!” - ”Cum?” – ”Pe plată!”
Iar ea, cuminte fată,
Se și-nvoiește- dată –
De ce-ar și zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plată, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum și se socoate,
Și-mi spune câte- toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!

Cu două să-nvoiește,
Iar unul mi-l plătește.
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Și iată-mă săracul,
Să-i duc o poștie sacul
P-un singur sărutat!