SONETUL IV

Cînd risipești al frumuseții har
De ce-l reverși numai asupra ta ?
Nu dă Natura, împrumută, doar,
Și darnică fiind, la fel te vrea.

Atunci, zgîrcitule, de ce-ți bați joc
Din ce-ai primit din plin ca să fii darnic ?
Ce cămătar adună la un loc
Averi, ca să le spulbere zadarnic ?

Făcînd negustorie doar cu tine
Pe tine te înșeli și-ți faci rău ție ;
Dar moartea cînd o vei simți că vine,
Cu ce te vei plăti de datorie ?

Cînd mori și stearpa-ți frumusețe moare ;
Dar dîndu-i rost, o lași moștenitoare.