Cum simt că prin a stelelor lucire,
Când îngerii cu șoapta lor se cheamă,
Nu pot găsi un termen de iubire
Un altul mai sublim decât de "mamă",
Al mamei nume numele să-ți poarte,
Căci mi-ai fost mamă cu mai mult temei,
Și-n inima-mi te-ai așezat prin moarte:
Prin libertatea sufletului ei.

Cum mama ce-o pierdui din vremi uitate
Doar mie-mi fuse mamă, biet stingher,
Tu mamă ești iubitei adorate.
Mai scumpă-mi ești ca maica mea din cer,
Prin infinita-n care - odată soața
Mi-a fost mai dragă-n suflet decât viața.

* Bucată dedicată de poet soacrei sale, D-na Clemm, mama Virginiei, soția lui Poe, moartă foarte tânără, și în amintirea căreia compune el, sub varii întruchipări, și poeme pentru iubita moartă. (Nota trad.)