Am plîns și eu în versuri pesimiste
Amorul meu dintîi, ca orice om.
Și poate că aș fi sporit cu-n ton
Biblioteca sufletelor triste.

Dar azi vă dau o veselă agapă
De inedite și răzlețe pagini.
Durerea mea, topită în imagini,
Dispare ca un fulg de nea în apă.

Se schimbă-n glume lacrimile clare
Simbolice baloane-de-săpun.
Plutesc deasupra vântului nebun
Stîrnit de reci curente literare.

Și-n existența lor cea efemeră,
Cu străvezii păreți, de-abia închid
O parte mică din eternul vid,
Și totuși cer un loc în atmosferă.

O, indulgentă Critică postumă,
Să nu le-nțepi cu vîrful unui ac,
Că rînd pe rînd baloanele de spumă
În lacrimi grele iarăși se prefac.

(Din vol.Balade vesele și triste
ed. a II-a și a III-a)